Acest ghid se adresează:

• utilizatorilor VMware
• utilizatorilor VirtualBox
• utilizatorilor Fedora 9 care nu pot renunţa la Windows din pricina unui program sau două care nu există decât pe Windows

Primele două categorii de utilizatori, pot afla că pot renunţa liniştiţi la VMware şi VirtualBox, precum şi la toate chinurile pe care le aduc la fiecare actualizare de kernel. Ultima categorie va fi probabil surprinsă că poate rula Windows Vista într-o fereastră din Linux fără compromisuri.

Cerinţe hardware

Înainte de a începe această aventură, e important de reţinut că virtualizarea nativă oferită de KVM este disponibilă doar pe unele tipuri de procesoare, mai exact cele care includ una din următoarele tehnologii Intel-VT or AMD-V. Intel Core 2 Duo şi ultimele procesoare AMD includ aceste tehnologii.

Tehnologia AMD-V e prezentă în procesoarele AMD Athlon 64 familia „F” şi „G” pe socket AM2 nu 939, Athlon 64 X2 familia „F” şi „G”, Turion 64 X2, Opteron 2nd generation[1] şi 3rd generation[2], Phenom, şi toate procesoarele mai noi.

Pentru a verifica dacă aveţi suport pentru una dintre tehnologii executaţi în terminal următoarea comandă:

# grep vmx /proc/cpuinfo

Un rezultat pozitiv arată cam aşa:

flags           : fpu tsc msr pae mce cx8 apic mtrr mca cmov pat pse36 clflush dts 
acpi mmx fxsr sse sse2 ss ht tm syscall nx lm constant_tsc pni monitor ds_cpl vmx est tm2 cx16 xtpr lahf_lm

Dacă nu vedeţi nimic, înseamnă că nu există suport pentru această tehnologie. Reţineţi că comenzile de mai sus doar indică prezenţa tehnologiei, nu şi dacă a fost activată în BIOS. Pe multe sisteme această facilitate este dezactivată din BIOS. Puteţi verifica BIOS-ul pentru a vedea dacă este activată. Veţi rula încă un sistem de operare într-unul existent; asiguraţi-vă că aveţi suficiente resurse, mai precis memorie, spaţiu pe disc şi putere de procesare pentru a lucra confortabil cu ambele sisteme. Recomandări: - procesor peste 2GHz - memorie de 2GO sau mai mult - spaţiu liber pe disc minim 15GO

Cerinţe software

Aveţi nevoie de pachetele:

• kvm
• virt-manager
• qemu

Le puteţi lua cu yum:

su -
yum install kvm qemu virt-manager

Dacă nu aţi avut instalat kvm, e necesară o repornire a sistemului pentru activarea KVM.

Crearea unei maşini virtuale

Unealta de care avem nevoie (virt-manager) poate fi pornită astfel: Aplicaţii->Unelte de sistem->Manager de maşină virtuală sau Applications->System tools->Virtual Machine Manager sau rulând /usr/sbin/virt-manager Vedem aşa ceva: Ecranul principal afişează o listă a maşinilor virtuale care rulează actualmente pe sistem. Ar trebui să apară doar una, cea găzduită de sistem. Conectaţi-vă la aceasta făcând clic dreapta pe ea şi alegând „Conectare” (Connect). Câmpul de stare ar trebui să se schimbe în „Activ” (Active) şi butoanele „Nou” (New) şi „Detalii” (Detalis) ar trebui să devină active, ca în imaginea de mai jos: Pentru a crea un nou sistem virtual, faceţi clic pe butonul „Nou” (New) pentru a porni asistentul de configurare, care arată cam aşa: Apăsaţi „Înainte” (Forward) pentru a avansa la următorul ecran: Daţi un nume sistemului virtual, fără spaţii. Apăsaţi „Înainte” (Forward) pentru a avansa la următorul ecran: Windows se distribuie legal pe DVD-uri, aşa că introducem DVD-ul original cu Windows Vista şi selectăm CD-ROM sau DVD ca sursă de instalare. Dacă l-am avea ca imagine .iso am putea folosi prima opţiune. Apăsaţi „Înainte” (Forward) pentru a avansa la următorul ecran: Eu am un procesor pe 64 de biţi (Intel Core 2 Duo), nu cred că mai are cineva pe 32, decât dacă a rămas cu un calculator vechi, aşa că am selectat x86_64. Se poate selecta şi i686. Hipervizorul KVM nu suportă paravirtualizare, aşa că opţiunea este dezactivată. Apăsaţi „Înainte” (Forward) pentru a avansa la următorul ecran: Acum trebuie să configurăm un spaţiu de stocare pentru noul sistem. Se poate folosi şi o partiţie fizică separată de cea pe care stă Fedora 9. Dacă nu aveţi, se poate folosi un fişier. Pentru Windows Vista e nevoie de ~12GO la instalare, dar poate mai instalaţi una două chestii aşa că eu am pus 24GO şi am debifat opţiunea de a aloca tot spaţiul acum. Astfel fişierul va creşte pe măsură ce creşte Windows-ul permiţându-mi să am spaţiul liber nefolosit de Windows Vista disponibil în Fedora 9. Apăsaţi „Înainte” (Forward) pentru a avansa la următorul ecran: Aici se poate configura felul în care se conectează Windows Vista la reţea. Lăsaţi selectată opţiunea Virtual Network dacă nu ştiţi ce vă trebuie. Astfel va fi creată o reţea locală între sistemul virtual şi Fedora 9, iar sistemul virtual se va conecta la internet prin NAT de la reţeaua locală prin placa de reţea a calculatorului. Apăsaţi „Înainte” (Forward) pentru a avansa la următorul ecran: Avem în faţă ecranul de configurare a memoriei şi a procesorului. Pentru Vista recomand setarea la 1024 a ambelor valori. Lăsaţi setarea VCPU pe 1. Apăsaţi „Înainte” (Forward) pentru a avansa la următorul ecran: Gata cu configurarea, avem un ecran de revizuire a ei şi putem apăsa „Termină” (Finish) pentru a porni sistemul nou creat. Din experienţa mea, după apăsarea butonului „Termină” o dată, fereastra nu se închide. Nu vă panicaţi, închideţi-o după ce aţi apăsat o dată „Termină” de la butonul X din bara de titlu. Reveniţi la managerul de maşină virtuală. Din experienţa mea, a trebuit să mă deconectez (clic dreapta, Deconectare) apoi să mă conectez din nou (clic dreapta, Conectare) pentru a vedea maşina creată: Dublu clic pe rândul cu Windows_Vista pentru a afişa sistemul. Dacă aveaţi DVD-ul cu Windows în unitate, ar trebui să vedeţi imaginea asta: De aici vă descurcaţi, e vorba de o simplă instalare Windows. Dacă folosiţi Gnome, adăgaţi mini aplicaţia (applet) VM Applet (yum install gnome-applet-vm) pentru a gestiona uşor sistemele virtuale. Dacă nu, puteţi porni virt-manager cum am spus mai sus şi de acolo porniţi Windows Vista oricând doriţi. Ghidul prezintă instalarea Windows Vista pentru a demonstra că KVM funcţionează şi cu cel mai nou sistem de operare Microsoft. Ghidul e valabil şi pentru Windows XP sau alte versiuni şi bineînţeles şi pentru alte distribuţii Linux, Solaris, etc. Dacă nu sunteţi mulţumiţi de traducerea virt-manager, nu vă plângeţi, ci mergeţi la narro.i18n.ro pentru a o corecta!